Prin lege s-a prevăzut posibilitatea pentru autorităţile judiciare de a suspenda – prin însăşi hotărârea de condamnare – executarea unei pedepse pronunţate, cu condiţia ca vinovatul să nu comită alte infracţiuni într-un anumit interval de timp, numit termen de încercare. Astfel, dacă infractorul comite din nou o faptă ilicită, va executa cele două pedepse împreună,

Concesia liberării condiţionate reprezintă un premiu pentru condamnatul care, în timpul perioadei de detenţie, a avut în mod constant un comportament exemplar.

Liberarea condiţionată poate fi acordată dacă sunt îndeplinite anumite condiţii: astfel, condamnatul trebuie

-          să fi menţinut, de-a lungul întregii perioade de detenţie, un comportament care să susţină convingerea că funcţia de reeducare a pedepsei a fost atinsă şi că,

           Prescripţia răspunderii penale constituie un act de renunţare din partea Statului de a exercita dreptul de a-l trage la răspundere penală pe făptuitor datorită intervalului lung de timp decurs de la săvârşirea infracţiunii şi presupune inexistenţa unei condamnări definitive pentru fapta respectivă.

În ceea ce priveşte timpul necesar pentru prescrierea răspunderii penale, articolul 157 c.p.i. prevede că fiecare infracţiune disciplinată de normele speciale penale are un termen-bază de prescripţie egal cu maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fiecare infracţiune în parte.

Instituţia reabilitării stinge efecte pedepselor accesorii şi orice alt efect penal decurgând din condamnare.

Pentru a obţine reabilitarea, este necesară împlinirea mai multor condiţii:

-          condamnatul să fi avut în mod constant şi efectiv o conduită ireproşabilă;

-          să fi executat obligaţiile civile generate de săvârşirea infracţiunii;